Cautare:

Imi pare rau... - Jony, 19

adauga povestea ta
Totul a inceput de la o simpla convorbire pe retelele de socializare. Eu eram un baiat simplu de la sat, am venit sa-mi continui studiile dupa 9 clase mai departe la colegiu. Ea este din alt raion, departe de raionul meu, pe atunci cind abia am facut cunostinta, ea invata la liceul din satul natal. M-am indragostit deodata, de la prima vedere… si acum mai tin minte poza pe care am vazut-o pentru prima data, avea parul scurt pina la umeri si ochii mari, caprui si foarte frumosi, un zimbet dulce si privire patrunzatoare. In aceeasi zi am scris primul mesaj la care ea mi-a raspuns si asa am inceput a vorbi, am observant ca nu e impotriva sa vorbim de aceea am continuat dicutia si a doua zi. De la inceput vorbeam numai prin mesaje pe telefon si retelele de socializare, mai tirziu am inceput a vorbi la telefon… si acum tin minte cind am sunat-o prima data, aveam emotii si nu stiam ce sa zic, in receptor am auzit o voce placuta care eram gata sa o ascult o zi intreaga. In fiecare dimineata cind plecam la ore inainte sa urc in rutiera mai intii sunam la ea sa-i zic: ,,buna dimineata”, deodata cum eseam de la ore iar sunam sa vad ce face, se intimpla ca vorbeam la telefon cite 2-3 ore continuu si tot nu dovedeam sa spunem tot… peste fiecare ora sunam la ea sau ea la mine si vorbeam, cit de putin dar ii auzeam vocea. Au trecut 3 luni si am decis sa ne vedem pentru prima data in alt oras unde sa ne fie mai comod pentru ambii, era inainte de Anul Nou, ne-am intilnit in centrul orasului linga brad, aveam un trandafir rosu in mina si asteptam sa vina ea…m-am intors in urma si am observat cu ea alerga spre mine, am imbratisa-to si am sarutat-o pe buze, atunci a fost prima data cind ne-am vazut si cind ne-am sarutat, am intrat in cafenea ca afara era frig si am stat pina cind trebuia sa plece la autobuz. Asa m-am indragostit si mai tare si eram cel mai fericit, imi aduc aminte si acum de clipele petrecute impreuna, sunt cele mai frumoase momente din viata mea, mai tirziu am facut cunostinta si cu parntii ei, am fost pentru prima data la ea acasa, m-a invitat la ziua ei ca sa o sarbatorim impreuna la ea acasa cu prietenii si colegele de clasa. Asa am devenim foarte apropiati si mereu ne sustineam unul pe altul la bine si la rau, mereu impartaseam bucuriile si ne spuneam tot ce se intimpla in fiecare zi, ne-am certat de citeva ori dar repede ne impacam pentru ca erau maruntisuri. Ne-am intilnit trei ani si jumate si nu ma gindeam ca o sa ajung la aceasta dar ne-am certat si ne-am despartit, e vina mea si nici acum nu pot sa-mi iert ca asa sa intimplat, primele zile nu am inteles nimic si nu simteam nimic, insa dupa citeva zile dupa ce nu am vorbit am inceput sa simt ca mie greu si mii trist foarte tare, am inteles ca nu pot fara ea si ca nimic nu-mi trebuie inafara de ea. Acum stau in fiecare zi si ma gindesc la ea, poate citeodata cind sunt ocupat cu lucru sau altceva nu ma gindesc insa in fiecare seara cind ma culc ma gindesc la ea si sper sa ma ierte si sa fiu impreuna cu ea pentru ca altceva nimic nu mai vreau, acum am inteles ca ea este tot pentru mine, nu pot fara ea, mii foarte greu…
Sper ca atunci cind a sa citesti acest mesaj sa nu te superi pe mine si sa nu-mi zici ca nu vrei sa mai vezi asa mesaje, vreau sa intelegi ca mii greu fara tine, TU esti pentru mine tot, TU esti viata mea…
adauga comentariu
adauga comentariu
Comentarii
Lav.., 14 (acum 117 luni)
Poveste adevarata?
Adauga topic nou

Titlu:*
Continut:*
Numele tau:
E-mail:
Nu va fi facut public

Pe acest email veti fi anuntat cand vi s-a raspuns la mesaj
Varsta:
Cod de
securitate:*
Completati caracterele din imagine in casuta alaturata
Campurile marcate cu steluta sunt obligatorii

Contact      Termeni si conditii      Harta site