Viata trebuie sa continue - Ina, 32

Buna. Am citit povestile de despartire si inca il/o iubesc...m-am hotarat sa scriu. Am avut o relatie timp de 8 ani. A fost un moment cand mi-am dorit sa ne casatorim, multi colegi de facultate o faceau... am facut o aluzie si a urmat o perioada in care au urmata ironii legate de nunta.
Cand am inceput amandoi sa lucram lucrurile s-au inrautatit, putin timp unul pentru celalalt, multa oboseala. M-am simtit mult timp neglijata, am inceput o aventura. I-am spus dupa ceva timp de ea. Au urmat ani in care eu m-am tinut cu dintii de el, am incercat tot ce mi-a stat in putinta in a-i face pe plac, m-am chinuit psihic... Cand mi se parea ca se mai indreapta lucrurile, ne-am despartit a N oara si de tot.
Suferinta l-a maturizat brusc si pe el, a trebuit sa treaca printr-un șoc ca sa ajunga omul pe care mi-l doream langa mine, doar ca nu mai era langa mine....
Suferinta care a urmat a fost crunta si crunt e putin spus, inca mai doare dupa 2 ani.
Intre timp am cunoscut pe cineva, ne vom casatori. Felul lui hotarat m-a ajutat in decizia mea.
Il voi pastra in suflet mereu pe fostul meu prieten, iubit, camarad. Mi-ar place sa-mi spuna candva ca ma iubeste, ca m-a iubit mult...i-as raspunde la fel surazand si cu lacrimi in ochi. Dar doar atat, nu ar mai putea fi niciodata perfect, fara resentimente. Ranile adanci lasa semne mult timp.
Incerc sa traiesc in prezent, sa ma bucur de omul care e langa mine acum.
Viata trebuie sa continue si dupa timpuri de dragoste si dupa timpuri de durere.