iubire, neiubire - gia, 20

Povestea mea e una simpla, sau poate nu chiar atat de simpla. Acum 2 ani m-am indragostit de fratele unei prietene foarte bune. Totul a fost ca un joc la inceput pana ne-am dat seama ca simtim mai mult. Am uitat sa va spun ca el este mai mic decat mine cu 4 ani. La inceput am fost sceptica, mi-am impus mie insami sa reactionez intr-un fel avand in vedere diferenta si mai ales acum, cand el era un copil. Nu am reusit, m-a convins ca nu trebuie sa iau in seama cei 4 ani pe care ii aveam in plus fata de el si pur si simplu am trecut peste prejudecatile tuturor, am inceput sa il iubesc fara teama. Privind acum in urma realizez ca uneori ii ceream sa faca prea mult pentru varsta lui, ii spuneam in ce fel mi-ar placea sa se comporte fata de mine, dar mai presus de toate, eram geloasa, nejustificat poate. Nu stiu cand am inceput sa ne certam din orice lucru nesemnificativ, stiu doar ca spre sfarsit ne certam mai mereu. Eram trista, mereu suparata si fara chef de viata, dar stiam ca il iubesc. Eu lasam fiecare cearta in urma, dar pentru el toate acestea si-au spus cuvantul. Azi imi spune te iubesc, maine imi spune te iubesc, dar nu mai pot sa sufar. M-am injosit, am implorat, dar cine nu face asta atunci cand iubeste cu toata fiinta? Am incercat sa ne impacam la insistentele mele, dar eu am fost cea care am renuntat pentru ca simteam ca tot ce doreste este doar sa imi arate ca nu mai merge, nu sa incerce sa repare ceva. M-am dezlipit de el, am pus un zid adanc intre noi, desi vorbim aproape zilnic, relationam ca cei mai buni prieteni. Am crezut ca am scapat, ca m-am "vindecat" de el, dar dupa 2 luni l-am revazut cu ocazia unei vizite la prietena mea. Nu i-am dat prea mare atentie, desi oricine putea vedea ca doreste sa il bag in seama. Ma mangaia, ma saruta parinteste pe frunte sau pe obraz, ma ciufulea. M-a mustrat ca nu ne-am mai vazut, desi eu ii cerusem in mai mutle randuri sa ne vedem, iar in final i-am spus ca ne vom revedea cand va avea el timp si cand imi va spune el ca doreste sa ne vedem. La despartire m-a pupat pe obraji si m-a strans tare in brate promitandu-mi ca ne vom revedea. Pana sa plec m-a mai pupat pe obraz si m-a mai mangaiat protector. Pot spune doar ca am ramas foarte confuza, ca m-a dat total peste cap, ca nu stiu cum sa ii interpretez gesturile, mai ales ca el nu mai fusese atat de atent cu mine de foarte mult timp inainte sa ne despartim. Sfatul multor prietene a fost sa il uit, dar nu reusesc. Il iubesc si de fiecare data se strecoara tot mai adanc in sufletul meu. Cum sa il recapat?