Sunt eu de vina ca nu o mai iubesc? - anonim

Ce tot aveti cu Dumnezeu ?
Numai asta stiti sa spuneti la orice raspuns. Este cumva un forum religios aici ? Si nu vad ce are de-a face o asa zisa maturitate în a sta cu cineva cu de-a sila. Nu credeti ca viata fiind scurta e pacat sa stai cu cineva pe care nu-l mai iubesti ?

Asta e satana care intra in voi oameni buni...Daca e sa iubiti o persoana, o iubiti mereu, pe timp ce persoanele se cunosc este normal ca sa numai fie ca in primele zile, luni si ani. Trebuie sa va controlati, ganditi-va ca e doar monotonia. Oameni buni ganditi-va ca in toate relatiile se intampla acest lucru mai inainte sau mai tarziu. Eu cred ca voi il/o iubiti insa dracu se baga in voi si va sopteste cum ca: Nu il/o mai iubesc. Viata nu e facuta numai din dragoste si iubire in relatie, asa ca nu va mai plangeti ca niste copii de doi ani ca gresiti amarnic ! Dumnezeu nu a lasat doua persoane sa stea un timp, dupa care sa se insele unul pe celalalt sau sa divorteze ! Repet, asta e satana care se baga in voi, si voi va lasati dusi de val...Ganditi-va ca acele persoane care "le-ati iubit" sunt UNICE ! Nimeni numai poate fi ca ele ! Ramaneti alaturi de ele ! Asta este o dovada de iubire ! Si sa va spun sincer, va ajuta daca va rugati la Dumnezeu ! Insa sa va rugati sincer si sa va spuneti vorbele si dorintele voastre cu adevarat ! Cand vad atata lume in ziua de azi ca divorteaza degeaba...Atunci cand e mai bine...Imi vine sa innebunesc. Puneti accent si pe alte chestii oameni buni, nu numai pe furnicile alea's stomac care le au copii de 14 ani. Fiti maturi In Numele Lui Dumnezeu !

Ma aflu in aceeasi situatie. Vreau sa stiu cum va simtiti, cum mergeti inainte? Pentru ca eu de multe ori simt ca o iau razna, nu am putere de nimic. Totul e confuz, complicat si imi pun intrebarea pana cand voi rezista?

aceeasi problema o am si eu, nu il mai iubesc, deloc, cand vine spre mine sa ma pupe imi vine sa fug, mereu incerc sa gasesc "ceva" sa plec, mai rau e cand ne bagam in pat...si el vrea, eu nu vreau , in minte strig ca nu vreau, dar stau, ca doar... na "obligatia" de sotie. sincer am inceput demult sa ma gandesc sa il las, dar am 2 copii, mi-e mila de ele ca vor suferii, dar decat sa traiasca intr-o familie unde sunt numai certuri si iubire deloc (din partea mea) mai bine nu, il las copii il vor vedea cand vor, nu vor duce lipsa de nimic si va fi bine, si poate candva va fi si el fericit cu alta si eu cu altcineva, mi se pare prostie sa continuu din moment ce nu il mai iubesc, si sincer mi-e greu sa ii zic, pentru ca stiu ca va suferii si nu vreau asta, dar..... asa fiecare sufera

ma aflu exact in aceeasi situatie...suntem impreuna de 5 ani, casatoriti de 2. pur si simplu, nu o mai iubesc, nici nu stiu ce mai simt pentru ea. ma uit la ea, parca vad prin ea, nimic din ce face ma nemultumeste, bine aici, ea asa a fost dintotdeanuna, mai stangace, de la inceput nu facea nimic bine, si cred ca pt asta am iubit-o candva. dar acum, fata de ea, nu mai simt decat indiferenta. uneori cand spune cate o tampenie, imediat imi sare tandara, ma enervez...cel mai bine ma simt cand nu ma baga in seama...si parca imi pare rau ca s-a ajuns aici, si nu stiu ce sa fac

buna,sunt in aceeasi situatie..nu-mi mai iubesc sotul si mi-am dat seama deodata,e crud dar cu totii trebuie sa avem parte de fericire ...solutia?..divortul!nu cred ca ei s-ar simti confortabil daca ar sti ca intradevar nu ii iubim si stam cu ei din cauza unui mare afect sau din mila!!eu urmeaza sa o fac..adica sa divortez!e greu dar nu imposibil