Ne-am despartit in fata altarului - caty, 33

Sincer, nu cred sa existe despartire mai penibila decat asta, si nu cred ca este cineva care a trecut prin ceva asemanator. Acuum 3 ani eram gata sa ma casatoresc cu un barbat pe care il stiam de 5 ani.. . Cu 3 zile inainte de nunta au inceput certurile, dar aveam impresia ca ele erau cauzate de stresul si de tensiuena dinaintea unui eveniment asa de important, asa ca nu l-am luat in seama cand ma tot intreba daca e bien ceea ce facem, daca nu ar trebui sa ne mai gandim. Cine se apuca sa se mai gandeasca in ajunul nuntii? Asa ca tipam la el sau radeam de toanele lui, dar nu il luam in serios.

Am regretat apoi, pentru ca as fi putut opri ceva atat de penibil pentru mine. Cand ne-a intrebat primarul daca vrem sa ne casatorim el a tacut mlung, apoi a spus raspicat "nu". La inceput am ras, zicand ca e o gluma,. dar el vorbea serios. S-a intors spre invitati si a spus ca isi cere iertare, dar el nu simmte ca asta e ceea ce trebuie sa faca si a placat, in ciuda tipetelor mamei mele si ale mamei lui si acelorlati invitati. LA inceput am duduit de furie, apoi am plans pana nu am mai putut.

Dupa 5 luni abia ne-am intalnit. El era deja cu altcineva si dupa ce am vorbit am inteles ca el nu ma iubea, iar acum, dupa 3 ani am inteles ca nici eu nu-l iubeam, si desi a fost atat de penibil a fost bine sa ne despartim, chiar si in ultimul ceas, decat sa continuam o relatie falsa.